uneori facem lucruri ce ulterior le vom regreta..sunt momente in viata fiecarui om cand simte ca se sufoca si ca trebuie sa faca ceva pentru a scapa de aceasta stare..momente in care intelegem ca pentru a avea ceva trebuie sa renuntam altceva..sau altcineva..

am avut prieteni, am renuntat la ei pentru iubire..asa am crezut la momentul respectiv ca e mai bine pentru mine..am avut iubire, am renuntat la ea pentru familie..am intalnit din nou persoana care sa ma faca sa simt ca iubesc, ca ma iubeste, ca sunt fericita…eram pe punctul sa o pierd din cauza prietenilor..ai mei..ai lui..numai conteaza..tot “prieteni” se numesc si cei ce iti vor binele, si cei care iti vor raul..si cei care te injunghie p la spate..si cei care pretind ca iti vor binele cand de fapt nu isi vad decat interesul propriu…in fine…am analizat bine situatia si am inteles ca trebuie sa actionez intr`un fel..ca trebuie sa fac sa dispara din viata mea toate sursele de stress, de panica…de nemultumire…ca trebuie sa incerc sa fac in asa fel inkt sa imi fie mie bine in primul rand..pt k nimeni nu se gandeste la mine..traim intr-o lume plina de egoism.. am ajuns la concluzia ca in ceea ce priveste materia de “prietenie” mereu am fost corijenta, mereu am facut alegeri proaste si nu am stiut sa tin langa mine prietenii adevarati..am inteles ca daca vreau sa imi fie bine trebuie sa renunt la ceea ce imi face rau..si sa incerc sa tin langa mine persoana pe care o iubesc,cu orice pret..si din nou am renuntat la asa zisa prietenie pentru iubire, si stiu ca am facut alegerea corecta. De fapt sunt sigura.. oricum era cazul sa scap de “cea mai proasta cunostinta a mea”, din cauza careia incepuse lumea sa ma evite sau sa ma catalogheze la fel ca pe ea..ceea ce nu era adevarat..

uneori stau si ma gandesc unde ma va duce viata asta, ma intreb ce trebuie sa fac ca norii de furtuna sa nu se mai abata asupra mea, imi inundeaza mintea tot felul de idei ciudate si incep sa privesc cu o anumita teama spre viitor..nu am idee ce imi rezerva ziua de maine si ma indrept uneori cu teama spre ea.. nu sunt o persoana care se sperie usor si in ultimul timp nimic nu mai reuseste sa ma mire..dar am o anumita retinere incercand sa privesc spre viitor,pentru ca nu stiu unde ma va duce ziua de maine, ce se va mai intampla, cum voi reusi sa trec peste obstacole..

as vrea sa stiu raspunsurile la toate intrebarile pe care mi le pun , as vrea sa am puterea sa ma intorc in trecut si sa schimb tot ce nu a fost corect in viata mea, desi uneori imi spun ca nu are rost, pentru ca toate aceste momente prin care spun ca nu as fi vrut sa trec, m-au ajutat..m-au invatat ca viata nu e roz, ca lumea e de fapt o jungla in care fiecare fiara isi pandeste prada cu atentie inainte de a o ataca, fiecare vorba are zeci de intelesuri si, mai ales, fiecare persoana are mai multe fetze…pe zi ce trece ma conving tot mai mult de lucrul asta si, gandind la rece, nu as schimba nimic din tot ce am trait pentru ca fiecare moment a avut si parti bune care mi-au adus zambetul pe buze dar si parti rele care, desi m-au facut sa sufar, m-au ajutat sa cresc..

nu imi pasa cum ma percepe lumea, e important ce gandesc eu despre mine, e important sa ma iubesc eu ca apoi sa imi urmeze si altii exemplul.. nu imi pasa daca el acum ceva timp imi spunea ca ma iubeste si acum se poarta ciudat..o sa treaca si asta si o sa fie iar ca la inceput..nu imi pasa daca e mai rece cu mine acum pentru ca ii dau dreptate sa se poarte asa: nu am avut incredere in el de la inceput..nu l-am ascultat cand imi vroia binele si poate l-am ranit in orgoliu..nu imi pasa daca lumea spune ca el nu ma iubeste..lumea nu stie ce e intre noi doi..nu imi pasa daca altele il vor pentru ele..el este doar pentru mine si ele vor ramane cu visele..

nu imi pasa daca sparele nu va mai rasari maine dimineata, nu am nici un regret si sunt cu inima impacata ca am iubit, iubesc si sunt sigura ca sunt iubita..